Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot
rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor
aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna,
cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni.
Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare
a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului
larg.
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină
ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili,
cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul
Hippophae,
cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de
hippos-cal
şi
phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină
în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau
hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a
luciului părului.
Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul
Rosales,
familia
Eleagnaceae, specia
Hippophae rhamnoides.
Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger
şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone
semiumbroase sau acoperite.
Atinge în medie înălţimea de 1,5 - 4 metri, dar în condiţii optime de mediu
poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi
prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust
târâtor.
Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică
anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.
Planta creşte în flora spontană a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologică
şi centrul distribuţiei în Asia Centrală, unde se întâlneşte mai ales în zonele
montane. Dacă în
Asia ocupă un areal imens,
partea din Europa unde este răspândită contă într-o prelungire minusculă.
La noi în
ţară este răspândită îndeosebi în
regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale
ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona
bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor
râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi. Este o
plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite.
Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu precum
Ing. Ştefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminiţa Brad şi Ing.
Florica Radu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de
excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume. Planta a fost studiată şi
ameliorată în Staţiunea Horticolă "Mărăcineni", unde s-au obţinut
varietăţi cu ţepi reduşi. Trebuie menţionat că nicăieri în lume nici varietatea
naturală, nici soiurile ameliorate nu au conţin atât de multe principii active,
vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul cătinei
care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică.
Cătina prin istorie
Primele popoare care au descoperit valenţele terapeutice ale cătinei au fost
tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima
documentare scrisă apare în secolul VII după Hristos în tratatul clasic de
medicină tibetană "Rgyud Bzi" care recomanda în mod explicit consumul
de fructe de cătină pentru şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi.
Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei chinezeşti tradiţionale apărute
în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină
pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia,
unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită "Ananas
Siberian" datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte
apreciate în condiţiile climei aspre de acolo.
Virtuţile plantei nu au scăpat neobservate şi în perioada modernă, când au
fost pentru început utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor
sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă
din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile
cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură
în S.U.A.,
Canada, Germania,
Rusia, China şi Ucraina. Există la nivel
mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele
acestui adevărat miracol al Naturii.
Cu toate că se foloseşte din cele mai vechi timpuri, cătina este prelucrată
industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit
speranţă pentru suferinzii multor afecţiuni grave.
În România, de peste 30 ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de
către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi Institutul de Cercetări
Alimentare. Cercetările urmăresc valorificare componentelor chimic din plantă.
Produsul
cel mai valoros este aşa numitul ulei de cătină.
Ce conţine ?
Pentru biologie şi medicină, cătina românească prezintă încă un mister ale
cărui taine binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda
deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent cercetările au confirmat
faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de
vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
Conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P,
alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma
analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată
în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi
organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor,
calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie
de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli.
Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi
scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
Cum ne ajută cătina ?
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate
extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar.
Efectele
secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este
uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave
de arsuri termice şi chimice, sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea
la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la
un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.
Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele 3 şi 4
pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi
fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Sitalul Judeţean Giurgiu
în aşteptarea fatidicului deznodământ.
Ing. Ştefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul
dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de
urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe
atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi
pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos.
Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile
s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte şi trăiesc sănătoşi şi în
prezent.
Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi
duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine,
reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei,
asteniei şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate
spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie. Cercetări
efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba
dezvoltarea unor tumori.
De asemenea, este eficientă şi în tratarea hipertensiunii arteriale,
afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil
antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen,
antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este
folosită cu succes şi în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi
ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar,
antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate.,
reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor,
afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni
ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni
virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.
În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanţe cu efect
hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care reprezintă precursori ai anumitor
hormoni.
În uleiul de cătină este probabilă existenţa prostaglandinelor (acestea sunt
considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale
care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi
nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai
prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în
cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid
esenţial care se găseşte în cantităţi mari îndeosebi în fructele uscate şi
pulverizate de cătină.
Cu aceste calităţi şi proprietăţi extraordinare, dintre care multe
aşteaptă să fie descoperite de lumea ştiinţifică, cătina care creşte în România
se remarcă încă o dată ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal
şi alimentar din întreaga lume. Iar noi românii putem oricând să apelăm la
secretele acestei adevărate comori a botanicii naţionale.
Bibliografie:
Cătina şi uleiul de cătină - Ing. Ştefan Manea
Cătina albă-O farmacie într-o plantă - Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr.
Luminiţa Brad, Ing. Florica Radu
Articol preluat de pe descopera.ro : http://www.descopera.ro/natura/10566152-catina-miraculosul-ginseng-romanesc
UZ INTERN
Catina sub forma de ulei (uleiul de catina) este
benefic in afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, diaree,
reumatism, afectiuni neuroendocrinologice, circulatorii si hepatice. El mai este folosit si in alcoolism, stres, astenie, anemie,
coronariene, hipertensiune, gingivite. Un efect demn de luat in seama
il are si asupra depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor,
afectiunilor bucale, faringitei, raguselii, gripei, racelii,
intoxicatiilor si leucemiei.
Catina este considerata un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent, anticancerigen. Ea este indicata si pentru tratarea afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor.
Arbust catina
UZ EXTERN
Catina este folosita sub forma de ulei si pentru afectiuni oftalmologice
(miopie, hipermetropie, glaucom, cataracta), urticarie, alergii,
dermatoze, imunitate scazuta, ulcere cutanate, eczeme, acnee, escare,
hemoroizi, psoriazis si arsuri solare. Catina este un bun sudorific si
mai este folosita si in
tratarea anumitor afectiuni ginecologice.
Poate fi folosita in curele de slabire deoarece
inhiba pofta de mancare, dar in acelasi timp vitaminizeaza organismul.
Uleiul de catina
tine sub control nivelul colesterolului.
Trebuie stiut ca proprietatile antiinflamatoare, cicatrizante si antibiotice sunt detinute si de scoarta arbustului de catina.
Catina ajuta la pastrarea tineretii
Catina sau mai bine zic, mugurii de catina sub forma de tinctura sunt un excelent remediu impotriva procesului de imbatranire.
Mugurii de catina au, se pare, si
un efect afrodisiac.
Catina
Catina este folosita nu doar in industria alimentara si ci in non-alimentara.
Catina, cu fruct dulce-actrisor, poate fi consumata in stare pura sau in
amestec cu miere, in principal. Mai poate fi folosita la prepararea
ceaiului, prajituri, etc.
Dimineata pe stomacul gol o lingurita de catina cu miere va face minuni pentru organismul tau.
Daca pretul unui kilogram de catina vi se va parea mare incercati sa
curatati macar o ramurica de fructele de catina si va veti lamuri de ce
are un pret mai ridicat.
Fructele de catina pot fi consumate sub forma de suc,
gem, sirop sau vin. Pentru a obtine sucul de catina, fructele proaspete
se storc printr-o presa de struguri sau se dau printr-o sita
inoxidabila.
Sucul de catina se pastreaza mult timp la temperatura
camerei, datorita peliculei care se formeaza la suprafata lui si care
impiedica acrirea acestuia. Fructele de catina se utilizeaza in hipo si
avitaminoza, anemie, arterite, reumatism, arterioscleroza, diaree,
infectii oculare, tuberculoza, Parkinson, urticarie, ulcer, hepatita
cronica si epidemica, ciroza
Retete cu catina
Sirop de catina
1 litru suc de catina obtinut din 2 kilograme de catina data prin
storcatorul de rosii; 1,5kilograme de zahar sau 1 litru de miere de
albine.
Sucul obtinut se pune cu zaharul sau mierea intr-un vas si se amesteca
de 4-5 ori pe zi (timp de 3-4 zile) pana se topeste zaharul. (gustos.ro)
Sirop de catina
Cat costa? 10 lei kilogramul
Dulceata de catina:
Ingrediente 3 cani fructe de catina, 2 cani zahar, 1 pachet cu gelfix clasic,
50 ml apa, 1 lingura zeama de lamaie, 1 plic zahar vanilinat.
Mod de preparare:
Fructele de catina se spala si se amesteca cu apa, 2 linguri cu zahar si
praful de gelfix. Se pun pe foc si cand totul incepe sa fiarba se
adauga restul cantitatii de zahar, zeama de lamaie, zaharul vanilinat si
se amesteca bine. Din momentul in care incepe sa fiarba din nou, se mai
lasa 5 minute si se opreste focul. Dulceata se pune fierbinte in
borcanele spalate, sterilizate si uscate.
Ulei de catina
Ingrediente 150 g fructe proaspete de cătină mărunţite
150 ml ulei de floarea-soarelui
Mod de preparare
Adaugă 150 ml ulei de floarea-soarelui peste 150 g fructe proaspete de
cătină mărunţite. Ţine vasul la temperatura camerei timp de trei
săptămâni şi agită-l de câteva ori pe zi. După acest interval, zdrobeşte
boabele şi pune-le din nou în ulei.
Lasă-le încă două zile la lumină şi la căldură. Apoi transferă cu grijă
într-un vas de sticla partea limpede care se află deasupra uleiului.
Este indicat să le depozitezi în locuri răcoroase si ferite de lumină.
Articol preluat neintegral de pe apropo.ro : http://www.apropo.ro/news/util/catina-cel-mai-puternic-antioxidant-al-organismului-5118085